Fed-ul în 2026: Diviziuni persistente, presiunea lui Trump și provocările noului președinte

Într-o sală a Consiliului Federal, unde odinioară domina consensul, ecourile disensiunilor din 2025 prevestesc un 2026 la fel de turbulent. Banca Centrală Americană se zbate între mandatul său dual – stabilitatea prețurilor și ocuparea forței de muncă – într-un dans periculos cu politica și incertitudinea datelor.

Anul 2025 a fost un testament al luptei interne a Fed, divizată între imperativele sale gemene: inflația încăpățânată și o piață a muncii ce dădea semne de oboseală. O dilemă ce amintește periculos de mult de stagflația anilor '70, când politicienii și bancherii centrali se luptau să înțeleagă o economie refractară la manualele clasice. Deși Jerome Powell a reușit să orchestreze trei reduceri de dobândă, viitorul președinte va moșteni un comitet fragmentat (Deutsche Bank, 25 dec. 2025).

Pe acest fundal economic, influența politică a atins cote rar întâlnite, cu administrația Trump exercitând presiuni constante pentru dobânzi mai mici. Tarifele impuse unilateral, odată considerate o perturbare singulară, au început să ridice semne de întrebare privind inflația pe termen lung, în timp ce o închidere guvernamentală record a lăsat Fed-ul „orb” în privința datelor esențiale. (N: Un bancher central fără date este ca un pilot fără radar, dar cu un președinte în turnul de control).

Incertitudinea datelor, exacerbată de shutdown și de o posibilă subestimare a inflației (New York Fed, 25 dec. 2025), complică și mai mult tabloul. Cu toate că piața muncii se răcește, nu este percepută ca o urgență, iar inflația rămâne peste ținta de 2%. Această ambivalență, alături de vânturile fiscale favorabile, sugerează o abordare prudentă în 2026, cu puține tăieri de dobândă anticipate, dar cu riscul unor disensiuni și mai profunde în cadrul FOMC.

Ce contează:

• Volatilitatea politică: Intervențiile pot destabiliza Fed, amplificând incertitudinea pieței.
• Calitatea datelor: Datele distorsionate pot duce la decizii eronate de politică monetară.
• Inflația structurală: Semnele de persistență limitează spațiul de manevră al băncii centrale.

Într-un peisaj global tot mai interconectat, întrebarea rămâne: poate o bancă centrală divizată să navigheze eficient o economie plină de contradicții?

Pentru informare. Nu reprezintă o recomandare de investiții.